Mă simt o pasăre care nu reușește să se ridice deasupra orizontului. Am ieșit în afara timpului și a memoriei. Viața merge înainte, încerc să țin pasul cu ea. Dar vine tristețea și îmi copleșește gândurile puhoi negru și gri. Clipe trec. Trec și zile și mușc încă din noianul de amintiri. Tâmpla mi se luminează căpătând culori de primăvară. Cu lăcomie încerc să reînvii ce a fost și să reiau de la capăt mereu. Muzica prelungește clipa de dor și dacă ai fi aproape am închega un zâmbet pe care mai apoi să-l împlântăm în dimineața tristă ca pe un trandafir alb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu