Primăvara ne îmbrățișează, se aud în noi ecouri, roua ne împresoară și tu ești aproape la fel, ca un fior al primăverii neajuns încă în sânge. Stai ascuns în penumbra pleoapelor mele și parcă pe pământ nu se mai află nimeni, doar noi doi ca la începutul lumii, noi cu iubirile noastre, noi cu speranțele noastre. Descoperim iar dansul înțelegerilor din priviri și descoperim uitarea ca pe o rană peste care ninge cu fluturi roșii. Fluturi, amintiri, lacrimi, răsturnări de speranțe. Primăvara ne îmbrățișează si se aud în noi ecouri de dragoste, ochii ne zâmbesc de înfiorare. Țesem clipă de clipă trăiri ce ne-au fost atât de aproape, atât de dulci. În ochi ți se văd jocuri de roiuri de fluturi ce ridică speranțe în văzduh ca pe un praf auriu ce se așterne peste clipele de așteptare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu