Somnul gândurilor sacre duce veac de negre zvonuri. Ard ca flacăra în ruguri și împletesc un zbor suind pe cuvinte. Dealurile cară ceruri de strămoși spre mine, desenate de păsări albe. Bătrânii, drepți ca stâlpii caselor de munte sunt sfetnici buni ce au văzut multe sub cer senin și ploi. În sobă pâlpâie lemnul ud și visul se încheagă din durere ca un cântec vechi. Un pat mai cald, un vis mai bun. Plâng ploi la ferestre...și tot coborâm nopți în suflet îngânând melancolii și doruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu