Prima zăpadă

În valea umbrelor fugare,
când nu gândeam, când nu visam,
te-am întâlnit, cântând
dintr-o chitară tristă.
Adulmecam din zări senine
şi nu gândeam, dar suspinam,
 îmi îmblânzeam suspinul cu-alt suspin
ce parcă înflorea a primăvară.
Am luat chitara, cântecul,
le-am strâns în braţe.
Era iarnă şi zăpada acoperise
tot sufletul îndurerat de vise.
 Un an bogat se apropia,
bogat în culori şi speranţe,
în zăpadă mirosind a paradis
şi-a flori de plai şi-a vânt de apus. Zăpada-naltă ne-ndeamnă
să ne adunăm toţi cei de-aici
şi să ne spunem  tot ce e de spus,
apoi să fie linişte.Vom fi singuri,
dar poate într-o zi ne-om întâlni
pe drumul vieţii iar. Ce fericită întâmplare ar fi...
şi până atunci...zăpada să ne acopere.