Transformare

Hai să ne pregătim pentru Purificare, pentru transformare. Purificarea este ca un foc. Focul înţelegerii şi acceptării. Un foc ce distruge tot ce e instinct şi urâţenie. După acest foc nu rămâne cenuşă. Nu e un foc obişnuit. Rămâne iubire, credinţă şi frumos. Rămân flori. Rămâne creativitatea.
Adunăm picătură cu picătură toate prejudecăţile, greşelile, condiţionările, tristeţile, lăcomiile, furiile, geloziile şi ne întoarcem la copilărie.
Copilăria este pură. Copii sunt puri. Ochii lor sunt limpezi şi sinceri. Uşor, uşor ne întoarcem în noi. Învăţăm să ne ascultăm.
Natura însăşi ne vrea puri. Chiar ea ajută la curăţare.
Sunt oameni diverşi. Unii frumoşi, alţii urâţi, unii cu bani, alţii fără, unii înalţi, alţii scunzi, unii puternici, alţii slabi. În interiorul lor, oamenii au dorinţa de distrugere. Fără motiv. Distrugere, pur şi simplu. Oamenii ar trebui să fie ca pădurea. Şi în pădure sunt copaci diferiţi. Diferenţa e că între copaci nu există concurenţă. Ei toţi trăiesc fără să se urască, să fie lacomi, să fie invidioşi. Copacii nu-şi risipesc viaţa inutil. Ei doar trăiesc. Pur şi simplu.
Trebuie să învăţăm să ne transformăm. Să transformăm ura în iubire. Lăcomia în compasiune. Să ne transformăm inimile în grădini cu flori. Sufletele în păduri. Să alungăm întunericul. Să păstrăm lumina şi mirosul florilor proaspete. Să tindem spre perfecţiune. Numai aşa vom schimba ceva. Incepând cu noi. Schimbând în noi.
Ar fi minunat să fim cu toţii luminaţi, treji şi iubitori de frumos. Ar fi ideal să tindem toţi spre perfecţiune.
Asta înseamnă de fapt purificarea.
De ce să alergăm după fericire toată viaţa, când ea e atât de aproape, e în noi de fapt...?