Dintr-o lumină de mărgean îți dau târcoale și-ți amintesc că îți dăruiesc ploi calde de soare auriu și pui de stele strălucind a lumini de iubire. Îți desenez zborul spre înaltul senin și mă întreb câți oare au zburat cu adevarat. Tinerețea îmi împletește raze de soare cu flori primăvăratice. Am un inel prin care trece un râu de munte strălucitor și limpede ce îmi dă răcoare binefăcătoare într-un torent de azur. Lumina îmi mângâie părul și un porumbel se așează în brațe ca pe un lujer verde pal. Mă înconjoară flori ca un curcubeu și un soare cald mă ia pe raze. Tinerețea parcă e un fir de iarbă verde, crud și proaspăt ce tremură vibrând la tot ce-l înconjoară. Întreaga ființă mi-e un zbor de fluturi albi, de păsări rubinii pline de triluri vesele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu