Eliberare

Avea un fel blând de a iubi mai mult, avea ceva al ei, binecuvântat. Fusese războinică demult, în timpuri de început, iar acum purta lumină. Fusese sclavă și pradă, dar acum nu mai trăia viețile altora, căci învățase să le dea vina înapoi. Puțini erau ce ce știau cu adevărat cine era. Purta în interior un suflet puternic, ce urma un drum greu și puțin ales. Luna îi era soră și îi dădea curaj, o învățase să fie liberă, căci timpul ei venise. Și puterea ei era bunătatea.
Se vindecaseră rănile vechi ale trupului, de dureri ce-o măcinau în vremea când era izgonită de timp. Vocea sufletului mai șoptea uneori, amintind despre răscrucile de drumuri în care luminau în jurul ei flăcările pâlpâitoare ale iubirii. Am fost căutarea, încercând să înțeleg ce nu se făcea înțeles, am fost călătoare  pe drumul nesfârșit al iubirii veșnice. Am devenit mai puțin crescând și am avut nevoie de confirmări ca să pot merge mai departe. Am experimentat în detaliu tot ce mi s-a părut important la momentul potrivit, nici mai devreme, nici mai târziu.
Luase înapoi tot ceea ce era de luat de la viață cu riscul rănilor adânci din inimă, reușind să curețe în jur mulți ani de masacru. Ascultase șoaptele vântului din zori de zi și pornise în călătorie. Călătoria ei. Își găsise propria cale. Era de-acum în picioare, liberă, și urmele pașilor săi se întipăreau în nisipul veșniciei. Pași rari, pași mici, ușor și greu deopotrivă.
...

Michelle van Gotthem - Le pas