Înmoi cuvintele în pacea adevărului și înțelegerea apare de la sine. Când simt dureri și nu le pot pricepe, nu mai irosesc idei, căci între ele poate fi cheia de la ușa divinității. Am darul de-a vorbi cu gândul și mintea încearcă să desfacă nodurile vieții. Mă eliberez de ce nu pot să fac și simt cum pătrunde în interiorul meu vibrația iubirii. Contemplu cerul cu strălucirile sale și sufletul se umple de lumină. Cuvintele se opresc în pragul buzelor. Sunt prea înguste treptele pe scara gândurilor mele. În liniștea profundă, iubirea strălucește ca o stea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu