Păstrăm în suflete pentru totdeauna pe cei pe care i-am iubit și nu mai sunt, pe noi, cei ce am fost și nu mai suntem, căci lumea interioară e tot vie. Și-atât timp cât sunt în noi, nimic nu-i poate îndepărta. Ne regăsim în oglinda destinului, când ceea ce nu am văzut se-arată. Uneori îi descoperim ascunși în alții, colorate cioburi de suflet. Clipe minunate, atent planificate când recunoaștem ceva ce n-ar trebui să știm. Lumea din jur e ca o reflexie în oglindă și nu se modifică decât atunci când ne schimbăm și noi. Când încercăm să înțelegem ca să putem fi înțeleși. Mai simțim însă neputința pașilor în fața zborului... Și atunci, însetați de așteptare, cu inimile îndurerate, pornim în căutarea a ceea ce ne-aduce pacea interioară. Ne duc pașii prin grădini de vis, ne dizolvăm în bucurie și adevăr, găsim îndrumare și avem revelații. Frumusețea vieții ne este dezvăluită de la începuturi, chiar dacă nu avem și nu ne facem timp să o vedem. Mulți caută scopul și nu calea. Împlinirea o găsim în iubire și prin iubire și iubirea trebuie să fie vie în orice clipă. Ea nu este doar o idee, este acțiune. Fără iubire, bobul de nisip nu ar ajunge perlă. Și boabe de nisip suntem pe pământ. Iubirea e următorul pas, e soarele ce luminează întotdeauna și nu dispare în noapte, este esența purificatoare și unificatoare a vieții. Iubirea este cea dintâi putere și chipul ei este lumina. Următorul pas: pacea interioară, bucurie și adevăr.
Adu-i mulțumire semenului tău, adu-i lumina pe chip și în suflet, iar toate acestea le vei găsi, mai târziu, înflorite în inima ta.
Duguay - Enter and be raised
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu