E ultima iarnă în care mai avem în grijă focul sacru, focul alb ce încălzește inimi și luminează a iubire. Se-apropie ziua cea dintâi, când el va fi reînoit. În templu se aud muzici și râsete de bucurie. Știm deja adevărul și ne-am amintit ce se pierduse între cuvinte, atunci când alegerile au fost adormite în vremuri de demult. Ne-am alăturat pentru a mări flacăra Iubirii și am pătruns iar taina puterii depline, căci Îngerul Legământului ne-a adus împreună, când fricile și cutremurele ne-au lăsat. Strălucește diamantul zăpezii ce-am așteptat-o de-atâta timp, căci clipa regăsirii a sosit. E strălucirea cea mai puternică în lumina soarelui. La margini de pământ și cer am așteptat-o, ne-am întors în timp, atunci când locul nostru era Acasă, la Tronuri, fără dor de cer. În roi de stele am început și tot în ele ne vom împlini menirea, zidindu-ne în imensitate. Chemarea ne-a amintit de întregul care suntem. Ne-am prins mâinile, ca pentru ultima oară, alunecând aproape, în tăcere, cu ochii și inimile doar rostind ce nu s-a spus, într-o rotire amețitoare ca cea în care ne-am născut întâi. E dansul curcubeului, ce s-a ivit după furtuni, îngemănând pământ și cer, și bucură privirea cu atâta frumusețe radiantă. În lumină nouă strălucește de-acum comoara ce-o păzim, căci am făcut punți spre infinit din brațele noastre unite. Zâmbim, știind că tot ceea ce trebuie să se împlinească, se va împlini. E ultima iarnă...
Rassoulli - Veiling of the soul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu