Primăveri

Mi-e inima ca o lumină,
mi-e sufletul plin.
Tu, chitară, mă încântă
când plouă de sus primăveri
te frământă, nu-i nimeni...
ce-a fost?
Aerul răsună adânc
şi cîntecul e o lacrimă
ce plouă pe umăr
restul lacrimilor sunt ploaie.