ferestre luminate în nopțile târzii
arc de azur peste loc de popas
bătaie de clopot rămasă să-nsemne
dureri care încearcă pe un drum dăruit
fiecare are o parte dintr-un larg infinit
pietre ascuțite, noroioase ape,
priviri murdare, gânduri pătimașe
aripi frânte, pași tremurați
semne spre tăcere, mâini întinse
capătul unei lungi nopți
ritm al timpului trecând, mai vine un mâine... și atunci ochii vor înflori priviri însetate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu