Întrebări

Mereu aceeaşi întrebare. Cine e acesta, cel care străbate lumea-n ziua mare cu mantia-i mereu ca o chemare? Cine-i acesta, cel care trece ca o umbră şi vorbele nu pot să îl ajungă?  E poate-n seară dublura după care strig, împiedicată de-un sacru asfinţit, tânjit, e poate singurătatea de care nu scap orice aş face, e poate rădăcina mea care tace? E cel ce bea otrava ce-a fost în cupă pusă de la început? Port cu mine mereu aceeaşi cruce străbună ce pune semn la fiecare răscruce? Sunt întrebări la care nu găsesc răspuns şi poate în final mă-ntreabă cineva: "Oare nu e de ajuns?" Dar mă fac că vântul nu adie, că arde roşul câmp de maci şi calea mi-o urmez ca pe o stea ce luminează vremurile. Ieri, mâine,azi.