Pipăind aerul, ajung la tine prin roua scânteietoare a privirilor.
Simţi sărutarea-mi fierbinte de dor ce se aşterne pe fruntea-ţi luminată?
Simţi dorul ce cutreieră nesfârşite drumuri?
Poate să-ţi şoptească această dimineaţă curată ca apa dintâi, că greutatea rotundă şi plină a lacrimii doare pentru nemăsurarea clipei fără noi?
Uşor, o pasăre curată pe care am scăpat-o din pieptul rănit, cutreieră timpul lovit de dorinţă. Aştept dimineţi fierbinţi să ridice un soare blând spre rotundul pământ unde zac rădăcinile noastre. Ca-n dimineaţa dintâi când sufletul mi-era plin de speranţe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu