Decizii

Totul pare că survine după un cataclism sublim. Nici cuvinte nu mai am, nici cântece nu mai ştiu, bate vîntul tare şi mă împinge spre margini. Cine nu vrea? Cine nu ştie? Am uitat cum se cântă sentimentele seara, cum se albăstreşte noaptea de la cântece. Florile nu mai au lumină şi înfiorarea e alungată ca un abur. Forajele sentimentelor scot iar la iveală ţiţeiul negru al deşertăciunii. Când zadarnic lupţi cu ororile sau vicisitudinile vieţii, când zadarnic încerci să ieşi la liman cântând prin hăul întunecat al pesimismului, nu-ţi rămâne altceva decât să te retragi într-un loc uitat de timp, unde singur şi neauzit de nimeni să-ţi plângi durerea de a fi.