Tărâmul iubirii e un veac de tăceri. Atât de puţin ne cunoaştem, ne-am cunoscut atât de puţin. Va fi iubire de-a pururi. Din tulpină ne vom prelungi spre lumina din visul curat. Minunate stele ne aprind ochii în infinit, strălucim şi ne pierdem ca un vis. E un etern joc. Culegem flori care de fapt nu sunt pentru noi. Şi atunci vise de nor trec peste luminile viselor dintâi. Poate doar cântecele să ne trezească din somn. Plutim printre nori trandafirii ca o stranie nălucire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu