Iubire albă

De-aş putea da timpul înapoi,
aş vrea să retrăiesc iar
ploaia de zăpadă din iubirea curată. Să mă întorc spre steaua
ce-a răsărit pe boltă odată cu mine, atunci când m-am născut,
în timpul când El
a sădit doar boabe de iubire
şi a dărâmat castele de nisip.
Iubirea e ca o floare
plăpândă-n câmp deschis, tremurătoare, mică,
ce râde-n soare.
De vrei s-o iei cu tine
spre dulcele paradis
ţi se usucă-n palme, ucisă de timp
sau chiar de ea însăşi.
Un bob de rouă o trezeşte,
un bob ce picură din ochi
şi tremură de visare.
Bobul azuriu
se prelinge uşor pe buzele
arse de amintiri ce-au năruit vise
şi umezeşte floarea, mângâind-o.
Apoi se transformă în fulg de zăpadă,
stea albă îngheţată.