Visul

 Ce dulce-i somnul ce-l aşteptam de veacuri pe dealul verde unde mângâierea ta se adapă din izvorul limpede al speranţei. Din turnul gîndurilor mele când cobor, rătăcesc fără repere. Doar stelele mă îndrumă şi ecoul ce se naşte verde din pădurea luminată, pădurea în care te-am întâlnit, acolo, unde dormeau florile şi păsările îşi arcuiau aripile spre zări senine. De te întâlneam pe pajişte, trupul mi s-ar fi transformat în amforă cu vin albastru şi ar fi inundat pământul de preaplinul sărutărilor tale. Aş fi rămas fără ecou pe marginea râului limpede sub sărutările tale. Din trup mi s-a născut un roi de stele ce făureau o blândă fericire. Adulmecam parfumul salcâmului înflorit ce ploua petale ca o ghirlandă albă din azurul topit de lumină. Un arc de lumini balansa timpul peste tinereţea noastră ca un balsam.. Uşor ca vântul ai venit spre mine şi ai însemnat clipa printre petale albe. Raze sidefii ne luminau privirile şi le simţeam înfioraţi. Hai coboară-ţi faţa surâzătoare spre mine...