De-am fi ai nimănui, aş crede că suntem ai nimănui. De pretutindeni se adună mari păsări înfometate ce-adulmecă văzduhul proaspăt, ţipând speriate.
Noaptea ce-am avut-o mă urmăreşte încă şi acum când îmi e dor, ţi-aş îmbrăca trupul cald cu sărutări pătimaşe. Din zori şi până seara, iubindu-te mereu...
Uragan de-aş fi cu aceeaşi iubire te-aş ocroti şi aş mângâia locul din care ai pleca de lângă mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu