De vrei să înţelegi făptura-mi trecătoare prin lume, mă vezi aici cuprinsă de dor, răscolită de amintiri şi cu ochii slăbiţi de un râu adânc. În odaia în care mai bate pendula e locul cald, e masa la care am stat, e focul la care ne-am încălzit sufletele. E cald şi miroase a cetină şi vin fiert. Culorile se amestecă ca-ntr-un tablou divin. În fântâna limpede a sufletului meu de vrei să cobori şi inima te-ndeamnă s-o faci, coboară cu grijă, sunt pietre sfinte, iar cercul undelor e un joc de artificii ca-n noaptea dintre ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu