Șapte

Șapte tulpini
șapte flori diferite

șapte spini
șapte corole
șapte rădăcini
șapte licori
șapte culori
șapte parfumuri:
lăcomia,
trândăvia,
furia,

avariția,
trufia,
invidia,
desfrânarea.
Șapte păcate,
șapte flori,
șapte spini.

Ziua lumii noi

S-au schimbat datele în calendar și multe se pot schimba. Dacă lăsăm Vechiul în urmă și chemăm Noul, se pot întâmpla miracole. Se schimbă întreaga viață de știm să facem diferența între ce este esențial și amănunte. Căci nu trebuie să ne fie frică să rătăcim atunci când suntem conduși de intuiție. Să nu ne fie teamă să fim diferiți. Între Noi și Ei există întotdeauna o doză de umilință teatrală. Trebuie să învățăm să ne extindem dincolo de rutina din fiecare zi, trebuie să deschidem ușa sufletului către iubire și să o oferim fiecăruia în parte. Asta caută oamenii dintotdeauna - să primească și să ofere Iubire. Caută Adevărul și Sfințenia în credință și sacralitate. Când împărtășim dragostea, facem ca visele să se îndeplinească și facem credința să devină realitate. E o renaștere de zile acum și o renaștere a vieții pentru că dintotdeauna am avut iubirea în noi, e doar momentul să o scoatem la iveală. E darul minunat pe care așa cum îl oferim, așa îl primim. Există o lumină înăuntrul nostru ce nu poate fi stinsă și ea strălucește asupra lumii. E Ajunul Lumii noi. Lumea în care trebuie să fii bun cu tine și cu ceilalți. Lumea în care nu dai experiența ta și faptele în schimbul cuvintelor altora. Experiența este cea care îți permite să cunoști, cuvintele doar te pot ajuta să înțelegi. Nu trebuie însă să trăiești cu deciziile, alegerile și acțiunile trecute, nimic din trecut nu trebuie să-ți afecteze ziua de Azi, căci fiecare zi este un nou început, un nou Azi, Ziua Lumii noi. Miracolul vieții este continuu. Întoarcem pagini la nesfârșit spre nemurire și mergem mai departe cu fiecare răsărit de soare. Pășim cu speranță și încredere pe noul drum căci brațe pline de căldură și iubire ne așteaptă la capăt.

Istorie şi sânge

Eram prea fericiți,
prea mândri de strămoșii noștri...
Trăiam peste vreme,
cu necazuri și bucurii,
purtând pretutindeni în inimă icoana lor.
Tăcerea era mângâierea cea mai scumpă
când durerea era prea mare.
Sărutam atunci în vis
mâini și inimi de sfinți părinți.
Adevărul nu era o piatră de hotar,
nu era o piedică.
Ne uneam în același gând.
Setea continuă de adevăr și libertate.
Setea de cunoaștere și iubire.
În cercul de suflete
se construiau inimi
suficient de mari
cât să cuprindă
întreaga greutate
a vieţii.
Aveam nevoie de durere ca să simțim că trăim...

Benny Andersson - Prayer of Heaven

Nu pleca...

Nu pleca fără cuvinte,
bea cupa până la capăt,
satură-te de mine,
umple-te cu mine
...atât cât să uiți.
De-abia apoi
să mergi mai departe,
să cauți din nou,
să dorești să-ți umpli visele
cu noi poteci
spre iubirea cea mare.
Privirea ta mai are încă lumină
și pentru sufletul meu...
Înaltă, steaua noastră
sclipește în mijlocul bolții
și nu mai există
nicio taină între noi.


Rhonda Richley- The breakup
oil on canvas 24" x 36"

Simt

Simt nevoia de dragoste și încredere când sufletul se frământă.
Simt nevoia să ating iarbă proaspătă când nu ești aproape.
Simt nevoia să-ntind brațele ca să te descopăr.

Simt nevoia să spun că mi-e dor și apoi să ne iubim nebunește.
Simt nevoia să te privesc în ochi ca să pot înțelege totul.
Simt nevoia să aud sângele ducând șoapte de la o inimă la alta.
Simt nevoia să zbor când mi-e dor de casă.
Simt nevoia să păstrez gânduri din zilele frumoase.
Simt nevoia să strâng în suflet dragostea adâncă.
Simt nevoia familiei, încălzită de armonie și bucurii mărunte împreună.
Simt nevoia unor idealuri închinate celor apropiați și sufletului.
Simt nevoia să tac când nu găsesc liniștea.

Simt nevoia să fiu doar suflet, când umerii sunt apăsați de poveri.
Simt nevoia să vorbesc ca să nu renunț la mine.
Simt nevoia de frumos și noroc.
Simt  nevoia să realizez visele pentru noi, pentru mine.

Simt nevoia să scriu rânduri ca să nu ne despartă depărtarea.
Așa sunt mai aproape clipele de intimitate.
Simt nevoia să realizez ce pare greu de realizat.
Simt nevoia să visez. Simt nevoia să simt.

Pământul, soarele și tu

Stau pe gânduri, așezată
pe piatra de căpătâi
ce luminează amintirile.
Mi-amintesc de flori,
de cerul senin, de mângâieri
și de timpul când aveam spre noi
curate gânduri.
Se-aștern mereu frunze
din pomul vieții sfânt
peste umbrele ce trec,
se adună cuvinte de pe drumurile toate.
Coboară lin păsări albe din văzduh,
ale timpului clipe.
Când ploua, ne vedeam plângând
și oasele durerilor răsunau în tunete.
Când era senin râdeam și-n jur
înfloreau pădurile.
Un fior a rămas din vraja amintirilor
și inimile cântă în trupurile de un verde crud
ce zborul îl dezleagă ușor din pământ spre soare,
simplu și curat, înalt.
Iubirea, ofrandă, alunecă
pe braţele mele spre tine.

Încearcă-ți destinul!

Lume fantastică,
lupte primejdioase...
Descoperă-ţi menirea,
devino maestru!
Luptă pentru pământ,
luptă pentru toate fiinţele...
Crează-ţi destinul,
aventura începe...
Nu te teme!
Construiește alianțe!
Dezvoltă-te! Crează!
Asumă-ţi răspunderea!
Înfruntă provocările!
Trezește-te noaptea
ca să privești stelele.
Explorează lumea!
Descoperă necunoscutul!
Culege de pe câmpuri rămășițele.
Primăvara va străluci
în soarele auriu.
Peisaje impresionante,
sate pitoreşti,
munți înalți,
frumoase țărmuri,
terenuri fertile,
păduri fără capăt,
pietre albe,
flori curcubeu.
Nimeni nu călătorește singur
pentru mult timp.
Oferă îmbrățișări!
Oferă-ți ce dorești să împărtășești
cu prieteni și cunoscuți!
Mulțumește așa cum se cuvine!
Vei fi răsplătit cu mai mult decât visezi!
Timpul să te ridici a sosit!
Bucură-te de pace și liniște!
Visele pot prinde viață!
Lumea e în așteptarea ta!
E timpul tău!
Străbate labirintul și croiește-ți drum!