Simt nevoia să ating iarbă proaspătă când nu ești aproape.
Simt nevoia să-ntind brațele ca să te descopăr.
Simt nevoia să spun că mi-e dor și apoi să ne iubim nebunește.
Simt nevoia să te privesc în ochi ca să pot înțelege totul.
Simt nevoia să aud sângele ducând șoapte de la o inimă la alta.
Simt nevoia să zbor când mi-e dor de casă.
Simt nevoia să păstrez gânduri din zilele frumoase.
Simt nevoia să strâng în suflet dragostea adâncă.
Simt nevoia familiei, încălzită de armonie și bucurii mărunte împreună.
Simt nevoia unor idealuri închinate celor apropiați și sufletului.
Simt nevoia să tac când nu găsesc liniștea.
Simt nevoia să fiu doar suflet, când umerii sunt apăsați de poveri.
Simt nevoia să vorbesc ca să nu renunț la mine.
Simt nevoia de frumos și noroc.
Simt nevoia să realizez visele pentru noi, pentru mine.
Simt nevoia să scriu rânduri ca să nu ne despartă depărtarea.
Așa sunt mai aproape clipele de intimitate.
Simt nevoia să realizez ce pare greu de realizat.
Simt nevoia să visez. Simt nevoia să simt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu