Urcuș

Călcați pândind, privind de ne e greu,
nu ne întindeți apă, nici străluciri de stele,
vă faceți că nu știți că-aici suntem mereu,
cu șira încă dreaptă, deși ducând cruci grele.


Sunt nori de plumb deasupra, e vifor împrejur
și umbre ce ar vrea să ne-ngreuneze calea,
dar tot urcăm pe creste tăioase spre azur,
știind că după dealuri, întinsă vine valea.


Noi am ales Iubirea, albă piatră de căpătâi,
și-atunci nu doare că ne-mpiedicăm ades,
ne ridicăm, știind că pasul ni-l urmăriți întâi,
și-apoi urcușul tainic, în zori de zi ales.


Ne răsucesc iluzii, de tălpi se-agață spini,
sunt păsări mari ce țipă și înegresc azi zarea
șerpi ce ne atacă iute, dar sus sunt lupi blajini,
cai liberi ce-n galop știm c-or albi cărarea.


Călcați pândind, privind de ne e greu,
nu ne întindeți apă, nici străluciri de stele...
Azi s-a oprit nisipul de tot în ceasul-zeu
și drept străbatem calea, știind de toate cele.