Şanse

...sau alegeri
Vreme rea sau vreme bună
soare cald sau albă lună
oameni buni sau oameni răi
cei care sunt pentru că aşa au vrut ei
sau cei ce sunt pentru că s-a vrut să fie
viaţă cu dar sau viaţă irosită.

Mediocritate sau măiestrie...

Tăcere

Există un motiv pentru toate...
Din păcate, este posibil ca în momentul în care se întâmplă ceva nou să nu avem puterea să înțelegem, să primim și să deslușim motivul. Avem nevoie de răbdare și lumină ca să simțim.
Uneori ne simțim paralizați afectiv și haosul din jurul nostru confirmă asta. Alteori simțim că renaștem și parcă totul atunci explodează cu bubuit de tunet într-o furtună.
Există oare o explicație științifică pentru sentimente? Există o explicație pentru plânsul tăcut al florii de lotus, ruptă din raiul ei și împovărată de singurătatea locului unde e dusă? Un vas, urechea unei fete frumoase?
De ce trebuie să explicăm fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare sentiment? Magia unei clipe ne desprinde de tot și toate, ne regăsește pierzându-ne din nou...
În interiorul fiecăruia dintre noi există o lumină albă, tăcută, tainică, fierbinte, mereu de veghe.
Acolo suntem noi, cei adevărați.
Există atâta tăcere în noi, la ivirea serii, când și munții devin întuneric...Și apoi vin cuvinte care ne dor sau cuvinte care ne fericesc o clipă și atunci devenim frânturi de cântec, sunete ce se pierd în eter. Și apoi iar tăceri.

Dans

Inima mi-e plină de iubire și nu o pot ascunde. M-am prins în dans cu visele și parcă zbor. Am amețit de-atâta libertate, când am ales avântul vieții. Strălucesc și visele-mi la fel.  La primul pas, s-a ivit un gând bun, la al doilea o șoaptă de amor și la al treilea am intrat în paradis. E uimitor și minunat dansul iubirii! Căci simt cu adevărat ce-n vise întotdeauna am avut. Iubirea e un dansator sensibil și romantic ce m-a cucerit cu farmecele lui, cu zâmbete și creativitate. Magneticul său dans m-a-nvăluit cu petale sângerii de roză și cu fiece clipă ce trece, știu mai mult că unul din visele mele ești tu, dragostea mea.




Christiane Vleugels - Spanish rose

Tu

Undeva sub ferestre răsună un cântec care sparge parcă în bucăți liniștea nopții.
Frânturi ajung până la mine și cuvintele alunecă pentru că gândurile au prins din nou contur.
Singurătatea doare ca o rană și undeva adânc în mine bat clopote ce parcă alungă norii de dor.
Adun cioburi de suflet, frânturi de viață și încerc să reconstitui întregul.
Îmi doresc să zâmbesc iar, să răsuflu ușurată, scăpată din descătușarea coșmarului.
Poate va veni clipa acea mult visată, clipa de taină în care voi fi iar eu cu adevarat...
Încerc să scrijelesc în suflet cu litere mari de rubin cuvântul NOI
și să-l păstrez până în ultimul ceas.
Cui altcuiva îi pasă că exist?
Alintare poartă mâinile mele, dar cine vede când trec?
Frânturi de cântec îngână sufletul meu, dar cine ascultă?
Dăruire șoptește inima mea, dar cine o urmează?
Balsam aș vrea să-ți fiu și totuși umerii
ți se apleacă de o povară nevăzută, grea și nemeritată.
Ce purtăm oare în noi? E dragoste? Așa să fie?
Și atunci de ce atâta nefericire?
De ce chemări și strigăte-n zadar?
De ce dorințe și rugăciuni?
De ce umbră în privire și atâtea gesturi de prisos?
Tu, doar tu trebuie să știi de ce.
Pentru că tu mi-ai dăruit clipa într-o imensitate de nimicuri.
Tu mi-ai vegheat gândul și mi-ai călăuzit inima.
Tu mi-ai alungat neputința și teama.
Tu trebuie să știi!

Jul Baldovin - Frumoasa-i

Adâncimi de dor

Trecerea lentă a clipelor
ne mai poate aduna vreodată
să plângem amar pe tâmpla serii
fără să ne simțim chemați?
Vino și strigă...fără să mai știu
dacă strigătul e pentru noi...
Strigătul nu a fost pentru noi și nici nu va fi strigăt.
Ce mai putem plânge și pentru cine să plângem când singuri am hotărât că nu se mai poate întâmpla nimic?
Rămânem stranii nălucirii ce trec ca niște străini din Valea tristeții...

Daniel Iancu - Mii de smaralde