luni, 12 septembrie 2011

Adâncimi de dor


Trecerea lentă a clipelor
ne mai poate aduna vreodată
să plângem amar pe tâmpla serii
fără să ne simțim chemați?
Vino și strigă...fără să mai știu
dacă strigătul e pentru noi...
Strigătul nu a fost pentru noi și nici nu va fi strigăt.
Ce mai putem plânge și pentru cine să plângem când singuri am hotărât că nu se mai poate întâmpla nimic?
Rămânem stranii nălucirii ce trec ca niște străini din Valea tristeții...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu