Din păcate, este posibil ca în momentul în care se întâmplă ceva nou să nu avem puterea să înțelegem, să primim și să deslușim motivul. Avem nevoie de răbdare și lumină ca să simțim.
Uneori ne simțim paralizați afectiv și haosul din jurul nostru confirmă asta. Alteori simțim că renaștem și parcă totul atunci explodează cu bubuit de tunet într-o furtună.
Există oare o explicație științifică pentru sentimente? Există o explicație pentru plânsul tăcut al florii de lotus, ruptă din raiul ei și împovărată de singurătatea locului unde e dusă? Un vas, urechea unei fete frumoase?
De ce trebuie să explicăm fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare sentiment? Magia unei clipe ne desprinde de tot și toate, ne regăsește pierzându-ne din nou...
În interiorul fiecăruia dintre noi există o lumină albă, tăcută, tainică, fierbinte, mereu de veghe.
Acolo suntem noi, cei adevărați.
Există atâta tăcere în noi, la ivirea serii, când și munții devin întuneric...Și apoi vin cuvinte care ne dor sau cuvinte care ne fericesc o clipă și atunci devenim frânturi de cântec, sunete ce se pierd în eter. Și apoi iar tăceri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu