Dragoste curată

Inima, dornică de flăcări, pulsează încet și într-un târziu, în noapte, nu te mai caut căci ești aproape... Oftez și cântecele toate amuțesc, e târziu și mă ascund sub streașina gândurilor de demult. Picură stele pe pleoape și simt primii fulgi așezându-se pe păru-mi răsfirat. Încet, câmpii albe mă învăluie și mă îngroapă până adorm în brațele tale ce nasc fiori mărunți pe buzele-mi. Zăpada sufletului se așterne calmă, cu șoapte de dragoste ce tremură ca un vis și linii de zâmbet se nasc deodată. E-atât de cald la tine-n brațe și somnu-mi vine transparent prin troiene. Fulgi mari alunecă prin vis, ca niște perechi de aripi strălucind. Pe sub pleoape se așterne zăpada și liniștea. Respir adânc în somn și balansată de vise, mângâiată de iubire, biruită de dragoste cad în visele cele mai albe. Și visele toate se rotesc în jurul nostru, în jurul focului ce-l păstrăm în tăcere în clipa împietrită de dragoste curată.
Andrius Kovelinas - The kiss