un loc călduț mai caut
și-aș vrea să te-ntâlnesc
într-o amiază răcoroasă,
cu alb în cale să-ți trezesc privirea,
de stele udă ca de rouă.
Cum ar fi dacă oamenii ar fi de nea?
Curați şi puri...
Ninge cu stele argintii
peste umerii bătrânilor copaci
rup o rămurică de brad,
o înmoi în privirea tristă,
zâmbind, și pentru o clipă,
aprind candela ochilor
ca pentru sărbătoare.
Iarnă frumoasă cu fulgi mari şi grei,
fulgi ai viselor mele,
în care ne ţineam de mână
şi alergam prin pădure.
Ne priveam din când în când
şi în ochi strălucea o lumină albă.
Din ceruri ningea...
Fulgii cădeau din nou ca să se adune,
fluturi arginti şi transparenţi.
Și atunci eu mă ridic
şi plutirea mă duce
spre poarta viselor
ce e din ce în ce mai aproape.
Iarna a revenit, în suflet lăsându-şi omătul...
E liniștită iarnă, ninge-ncet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu