Lumina nu crează monștrii, ea te ajută să-i vezi, te face conștient. Cu cât devii mai coștient, cu atât simțurile sunt mai ascuțite, cu atât vezi mai bine problemele din jur. Problemele sunt provocări și fiecare problemă te face mai inteligent, mai atent, mai pregătit pentru viitor. Inteligența se ascute tăios și mintea devine o oglindă clară, pură, ce reflectă realitatea. E atât de bine să fii conștient, e-atât de bine să vezi lumina, doar așa poți să faci ordine, să cureți și să vindeci. Probleme sunt mereu pe firul fragil al vieții și cei ce spun că nu le văd, de fapt nu doresc să le vadă, le amână de teamă sau neputință. Nu le rezolvă crezând că dacă le lasă deoparte mereu, va fi mai ușor și timpul le va rezolva. E ca și cum ai primi mesaje și nu ai răspunde, e ca și cum ți s-ar pune întrebări și tu ai păstra tăcere. E bună și tăcerea, atunci când viața se umple de nimicuri. Nu merită oricine și orice atenție. E o selecție benefică fiecăruia din noi. Dar când sunt probleme, e bine să nu amâni rezolvarea. E bine să cauți soluții. Ia-le pe rând, încet, pe capitole, toate sunt lecții înlănțuite prin care trebuie să treci. Pe unele le știi, pentru unele ai răspunsul deja, unele te surprind, altele te doboară. E o cale simplă de fapt, un drum drept ce nu e deloc ciudat. E drumul tău! E ca un perpetuum mobile ce continuă și începe mereu, la nesfârșit, același traseu ce doare câteodată de la primul sunet, primul cuvânt, de la prima mișcare. Și simți acut durerea, arde adânc tristețea și sapă neputința până-n măduva oaselor. E o lume dificilă în care cu greu ne mai găsim locul, e o lume plină de deșeuri ce ne sufocă încet și sigur. Îți vine uneori să faci economie din timpul tău, căci știi valoarea clipei și unicitatea ei. Îți vine adesea să termini, când simți că nu-i mai poți lăsa să meargă la nesfârșit, cu ghete mari de plumb, prin zăpada de suflet. Ai vrea să fugi, să te ascunzi, căci dacă n-ai reacționa, știi că nici ei n-ar face-o.
Sunt zile când la capătul puterii strig în interior: "Le mai dau o șansă! Încă una și gata! Nu merită atenție... Nu pot să mai aleg litere de sânge pentru cuvintele-mi pictate cu suflet. Nu mai pot să amestec culori cu mâinile amândouă. Căci la ce bun? La ce bun zbuciumul și la ce bun strigătul?"
Mă doare uneori prima literă a cuvântului început din mine și mă opresc atunci, respirând adânc. Îmi umplu din nou sufletul, până la refuz, cu dor de adevăr și o iau de la capăt. Spun, iar și iar, că lumina te face conștient, e cea care liniștește lucrurile, e cea care rezolvă problemele.
"Nu amânați! Nu mai amânați! Nu vă salvează niciun miracol de întunericul din voi! Întunericul crește, se multiplică și va fi greu. Va fi târziu! Gândiți- vă oameni! Priviți în jur! Chiar nu vedeți lumina lor? Sunt îngeri între noi ce-aduc strălucire-n suflete. Deschideți odată ochii inimii!"
" People and angels"
By: Ana Emilia Matei
Medium : Acrylics on canvas
Description : 24" X 36"
Year: 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu