Atunci când îngerii vin

Din munți coboară iarna-ncet pe o potecă udată de lacrimile ploii ce subțire și rece susură din nouri. Un aer proaspăt urcă și fum din lemn de brad tămâie duce-n nări. Clipe de surghiun...în care fumul și ceața, frigul, despart suspinele ce se ridică peste zări, aproape pierdute în țipetele păsărilor. Muzici și coruri leagănă clipele de meditație. Trec toate ușor și blând ca fumul toamnei străpunsă de iarna fără zăpadă. Mâinile se prefac în aripi de dor ce cresc păduri curate pentru noua primăvară. Lacrimile înfundate în oftări devin valuri de mare înstrăinată și gândurile corăbii ale singurătății. E liniște în suflet. Puțină uitare și restul zbor incandescent în zenit. Dorința e din ce în ce mai mare, sufletul tot mai ușor. Lumina se plimbă pe aripi de înger. Bătaia lor alungă toate umbrele reci de pe retină. Dansează aripi răsucind sorți și transformând suflete golite ca pădurea în care plouă frunze, culori ce încălzesc rădăcini. Și dansul acesta sparge spaima ochilor, deșertul de fum aruncat pe drumuri întortochiate de destin, deschizând poarta luminii. Miresmele iubirii cresc brazi înalți, falnici, curați, din umeri ce-așteaptă stele să se prindă-n vârf și să aducă iz de sărbătoare sfântă. Se-apropie ceasul ce ne va trece pragul fosforescent dintre ani. Sub streașina gândurilor de demult s-au adunat flori albe ce pălpâie lumini în catedrala de rubin a inimii. Flori mari și albe înfiorate de toamna muribundă ce fumegă amărui frunze peste zâmbete. Curând vor picura stele pe pleoape, primii fulgi se vor așeza în părul răsfirat a câmpii de dor. Cuvinte de dragoste șoptite vor naște fiori mărunți cand zăpada se va așterne calmă peste suflete. Ne vom încălzi la focuri de demult ce perechile de aripi le vor înteți. Liniștea dornică de flăcări ne va învălui în balans de vise. Respirația adâncă, liniștită, ca de somn biruit de dragoste ne va măsura visele albe ce se vor roti în jurul tăcerii care se va sfârși. Când vin îngerii simțim aripile moi învăluindu-ne și nu ne mai căutăm căci ne suntem aproape. Peisajul de toamnă va crește din colțul ochilor culori puternice ce ne vor inunda imaginea,  un peisaj măreț ce îi va umple până la prea plin. Vibrează azi nisipul clepsidrei și blochează clipa. E clipa acum când speranțele ne îndreaptă spre discul soarelui și al lunii clare încă în zori de zi de viață nouă. Ploile au trecut spălând plânsul ce nu-și mai găsește rostul și crucile albe de brad așteaptă cuminți într-un colț. E vremea când clipa ce tremură, crește și scade, să îndepărteze cu fiecare clipire a ochilor inundația de tristețe. E timpul să șoptim cuvinte ce seamănă cu dragostea.

"When Angels come"
Medium: Acrylics on canvas
Year: 2011