Nori

Întreabă-mă de pot ierta,
întreabă-mă,
dar răspunsul ce-l aştepţi
va veni târziu,
în lacrimi îmbrăcat,
în rochie de mireasă resemnată...
Nici Dumnezeu nu mai ştie
ce păcate purtăm...
din zori de zi şi până-n asfinţit,
pe drumul destinului,
fără speranţă.
Acum e nor deasupra,
nori sunt şi dedesubt
luceferii nu se mai văd
cerul  ne arde până-n prăsele...
 Norii sunt cei ce duc lacrimi 
înapoi la izvor, îngreunați de dor, 
împreună cu suspinul inimii.