Culegem picături din soare de pe fiecare frunză a toamnei, chihlimbar și rubin, pentru trecerea pragului dintre lumi. Cu pleoapele închise și degetele tremurând, desenăm conturul zimțat ca de frunză al sufletelor. Te simt în mine dintotdeauna, sunt în tine dintotdeauna. Lumini verzi și albastre ne înconjoară în dans spiralat, ne aprind inimile și ploi de lacrimi ne spală tăcute. Trecem prin anotimpuri în fiece clipă, luptăm cu secundele cerând bătrânului Timp eternitatea din noi. E vremea pentru Lumină, e momentul Iubirii. Astăzi, acum... e loc pentru tot. Surâs și lacrimă împreunate rescriu pagini albe lăsate anume ce-acum le-nțelegem. Și știu că sunt și simt, și știi că ești și luminezi. Ne-am oprit o secundă din goana nebună, din lupta ce ne-a secătuit atât amar de vreme căci acum suntem incredibil de aproape. Ți-am atins sufletul, mi-ai atins inima. Ne-am privit în ochi și-am înțeles că binecuvântările erau dintotdeauna peste noi ca niște armuri, ca niște sutane. Am iubit lupta luptând pentru iubire. Nimic din ce a fost scris nu s-a întâmplat altcumva. Au căzut copaci grei peste sufletul meu, s-au prăvălit stânci colțuroase peste inima ta. Și totuși puteri am mai avut să pansăm răni adânci , să vindecăm suflete pribege. Și totuși am râs când inima plângea, am plâns când sufletul striga de bucurie. Cum altfel să fii fost? Sau cum să fie? Vom fi ce-am fost la început și am fost ce vom fi peste veacuri. Împărțim Iubire cu sufletul tot, cu palmele întinse, cu senin în privire, cu lună și soare, pământ și flori, tablouri și muzici.
Păsări albe îmi pictează cerul și soarele arde când ești aproape. Muzici nemaiauzite ne mângâie și sufletele se contopesc. Iubirea ne-a crescut aripi de înger. Batem văzduhul cu ele amestecând culori și cântece. Curcubee și rouă pe trup se opresc aducând trecut lângă viitor. Culegem culori ce-au rămas fără rost și pictăm universul, făcând risipă de ele. Din acuarela sufletelor noastre dăruim lumii Iubire. Și nu mai așteptăm nimic în schimb, știind că tot ce-aveam nevoie... era deja în noi. Tăceri pline de cuvinte am împărțit cu tine și ochii ni s-au aprins în infinit.
Iubirea noastră are forma cheii și știm de-acum că ea va deschide poarta dintre lumi. Mare și cer sunt totuna, tu și eu totuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu