Și știu c-am fost bărbat călare
cu sabia căzând de-atâta epuizare
și știu durerea ce-a pulsat în mine
și apăsarea armurii o știu prea bine...
Mai știu c-am ridicat pumnul spre cer
când mi-am strigat iubirea tot la el
și numai calul negru tovarăș l-am avut
atunci când am pierdut cum n-am crezut.
Și am văzut și sânge șiroind
și sufletul mi l-am văzut plutind
jurând să-mi regăsesc iubirea,
chiar de știam că-mi pierd nemurirea.
Mai știu cum între lumi rătăceam drumul
adulmecându-i dragostei parfumul,
dar știu c-am fost învingător într-un duel,
deși cu răni pe trup și-n suflet roș măcel.
Eu am ales Iubirea să-mi fie călăuză
și-un suflet alb de fată - eternă muză.
Camelia Radulian: "superb, superb, superb! "Cuvintele pictate" sunt un adevarat regal pentru serile mele. Multumesc mult!"
RăspundețiȘtergere