Răstorn infinitul

Răstorn infinitul peste oglinda opacă a destinului,
rătăcesc pe culoare de timp, reflectând asupra sufletului meu. După ploaia de lacrimi, un curcubeu s-a așezat deasupra și-am refuzat căderii să mă mai prindă-n lanțuri. Dragostea m-a îmbrățișat și a curățat rugina ce-mi murdărea încheieturile. Eliberată de durere, m-am ridicat în picioare pe stânca încercărilor. Inima-mi a iertat fărădelegi și defecte, regresii și căderi, ziduri și minciuni, timp după timp punându-le balanță. Mi-am spălat privirea cu rouă, am acoperit-o cu pânza albă a credinței, apoi am umplut amfore cu speranțe, retrăind povești spuse și nedescrise. M-a părăsit vina amânării, căci am primit sabia renunțării. Împărtășesc secretele ce inima mi le dezvăluie și visele, căci așa devin realitate. În fiecare clipă mulțumesc că mi-am păstrat gândurile ce mai târziu au devenit cuvinte. Inima-mi cântă, văzând lumina ce se ridică deasupra orizontului. Păstrez în suflet valorile ce-au devenit destin și raze de lumină mă încălzesc.


Freyja Sig - How blind is justice