Iar am trecut
prin focuri amare și târzii
în iernile acestea.
Mi-e inima cât pumnul
și păsări țipă
să ne lăsăm iubirile intacte.
Din ochi, picuri de sânge
ni se așează-n palme,
iar pașii ne sunt
mici și triști.
Durerea e în flăcări
și nu mai vedem aproape
și nici departe.
Sufletul se înmoaie,
ochii... se întunecă
de lacrimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu