Te caut şi ţes şirag de mărgăritare din ochii setoşi de dor.
Stau în locul tău, cuminte la fereastră, ştiind că ai să vii
să-mi mângâi cărarea vieţii cu dragostea a cărei căldură n-am mai simţit-o de atunci.
Acum îţi dormi somn lung sub lut, dar vei veni
şi n-am să pun geană pe geană, ştiind că lacrimile noastre se vor contopi în noapte, într-o îmbrăţişare arsă de dor.
Ninge blând peste noi de sus şi adunăm în suflet clipe ce de albe ce au fost s-au frânt ca nişte aripi de înger trist.
Îngenuncheată aştept să crească noi aripi şi trupul plânge în îmbrăţişarea goală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu