De va veni iar pacea pe pământ, să strângem rânduri de voinţă, să o păstrăm ca pe un smarald curat, plouat de lacrimi de dor. Uniţi în simţuri şi priviri, albaştri carpatini coborâtori din munţi vom citi o boltă de aştrii dragi şi oamenii buni vor şti să-ntoarcă faţa spre stele calde, gânduri frumoase, se vor întoarce la vatră, acolo unde cu cu o vorbă bună vor reclădi ce-a fost rău clădit.
Se vor întoarce la iubire, la cauza vieţii, la minte şi suflet.
Copii iubiţi, opriţi-vă din joacă şi priviţi. S-arată o lumină-n toate, în pâinea albă şi în cana de lapte. Zâmbiţi părinţilor cu dragoste şi-n taină sărutaţi-le mâna. Aduceţi-le atenţie, clipe liniştite şi cântec drag cu glas curat. Zâmbiţi a iubire. Curăţenia sufletului va pâlpâi pe boltă în stele lucitoare. Câte ceva înfloreşte peste noapte, în odihna sufletului vostru proaspăt de rouă.
Puţin câte puţin întinerim cu toţii, cu soarele de-odată, pentru că îngenunchem în faţa altarelor şi credem până la incandescenţă în noii zori ce încolţesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu