Păcat că oamenii sunt oameni. Mai bine păsări ar fi fost, să zboare înspre zări. Ar fi rămas aşa doar zarea şi visul promis.
Mereu am visat, dintotdeauna şi am să visez mereu. Pân-la sfârşit. Abia atunci ce rău îmi va părea...că n-am fost chiar eu. Cu adevărat.
Va deveni şi visul, steaua mea. Mă voi sui pe vis spre bolta mea, ce-mi va părea ghirlandă din flori albe.
Când bucăţi de carne vor cadea în urma câinilor ce latră mereu, pe drumul greu, va lumina chiar steaua mea.
De cand ma stiu visez si eu...
RăspundețiȘtergereMa stiu visand si stiu ca voi visa...
Mi-e visul realitate si tristetea mi-e paine spre nefiinta zilnica...
Curcubeul in care voi straluci atunci, Astazi, Acum, va lumina trezirea celor dragi si pana atunci visez la ceea ce fabulos traiesc prin vis...
O sa stralucesti :) pentru ca esti un suflet bun si minunat, iar toate lucrurile frumoase si pozitive se vor indrepta catre tine..
RăspundețiȘtergerete iubesc, mult. "pana la stele si inapoi", cum ziceam acum muuult mult timp.
Suflet de lumina ai, suflet de lumina traiesti, suflet de lumina daruiesti... Va iubesc....de aici pana la Luna si inapoi, dincolo de gand...
RăspundețiȘtergereNu dispera! Ai incredere! Acolo sus cineva te iubeste…
RăspundețiȘtergere