Eu aproape ca n-as crede nimic.
Dar ce puteti voi crede cand, de-abia as indrazni sa cred eu ceva.
Eu vreau sa treaca timpul, ca o trecere continua, ca o binefacere.
Incet, incet gandul meu va inflori si lumina petalelor lui va straluci. In cercul de foc al gandurilor mele, m-am indemnat deseori la supunere.
Supunere, disciplina si dragoste pentru tot ce ma inconjoara.
Sper ca sprinteneala gandurilor sa rodeasca.
Sa reusesc sa luminez si eu pentru mine si pentru cei dragi.
Viata e o scara.
A fi rau inseamna a uita de tot ce-a fost bine, a-ti aduce aminte numai de rele, amare intamplari. Si a le aduna pe toate, varsandu-le deodata, cu un zambet nepasator in spatele cuiva.
A fi rau inseamna a fi condamnat pe viata. Fara sa-ti dai seama cat de grea e crucea.
Urci, cobori...te poticnesti...masori orizontul si deodata cazi.
Usor ca o adiere de seara.
Caut binele si oameni cu care pot sa comunic. Sinceri. Sunt atatea de spus...
Intind mana. Nu vreau sa incerc reversul atitudinii mele. Vreau sa fiu eu.
Vreau un punct de sprijin. Atat.
Nu vreau sa se preschimbe licarul ochilor in triste penumbre.
Ma caut. Si nu ma gasesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu