...

"Adesea mi-am simţit sufletul alături de trup. Adesea l-am simţit departe, adesea fără rost şi fără căpătîi. Şi cum l-aş fi urmat, în înălţări subite, smuls din aşternutul inimii? Nu-i rostul lui să rătăcească în albiile simţurilor? Ce-l împinge atunci spre întinderi, în care nu pot să-l urmez? Oamenii îl au, dispun de el, el e al lor.
Lasă-ţi sufletul fără pază; cum o ia razna spre cer! "

Cine tine teapana limba condeiului?
Acea raza asteptata si stiuta...
Tin mana intinsa prin ferestre deschise.
Ating iar acelasi orizont de lacrimi.
Si ochii mei deschisi larg murmura un zambet pentru ziua ce-a trecut.
O leganare amara...