Același clopot

Picură secundele,
o bătaie de aripă-o clipă.
Legați cu lanțuri timpul de masa tăcerii
și apoi emigrați pe la Tapae!
Timpul e invincibil și totuși...
la Densuș, sună îndelung același clopot.
Ne cheamă bătrâna mamă, sub bolta cerului unde se-aleargă-n roiuri stele de argint, să mai simțim o dată mângâierea sfântă a neamului,
popor din naștere iertător.
Fii mulți și fiice au sfințit pământul cu sângele sacrificiului, noi nu mai trebuie acum decât să ținem trează iubirea și mai apoi, să regăsim aceiași fii și aceleași fiice însămânțate-n noi.
Sădim adânc în suflet valorile credinței,
împodobindu-ne viața cu rugă și colind.
Dulce mângâiere, dureroasă lecție,
aceleași roade de pământ și cer,
am fost și tot vom fi.
Sună îndelung clopotul de bronz,
el nu îmbătrânește niciodată.

http://www.youtube.com/watch?v=1UoJX9tjkSc