Jumătăți de suflet

Ne-a apropiat soarele într-o zi veche de iarnă, când sămânța iubirii a încolțit în suflet, crăpând de dor de întreg. Din ea, două mâini s-au ridicat împreună în aerul ce tresărea de apropiere. În copacul vieții ne-am zidit casă, departe de lume și noapte. Șoapte de iubire ne-au mângâiat visele, iar gânduri albe s-au dezlegat risipindu-se în jur. Fericirea ne-a deschis larg fereastra și ne-a umplut inimile dincolo de orice măsură cu soare cald și bun. Zile și nopți în șir am ascultat, mereu, același cântec, și nimic nu a schimbat dragostea dintre noi, căci mesajul ne era familiar și ne ajunsese în sanctuarul inimii înainte de a ne regăsi. Ne-am recunoscut plimbările prin orașele vechi în timpul nopții. Dragostea ne-a purtat până la capătul lumii, unde ne-am găsit aripile și am redescoperit adevărul despre noi. Iubirea este infinită și generoasă, schimbă viețile, unindu-le. Sufletul nu e limitat de nimic în afară de propriile noastre temeri. Jumătățile de suflet extind inimile în numele iubirii, ascultând fiecare cuvânt, auzind fiecare strigăt, ștergând fiecare lacrimă și împărțind fiecare zâmbet. Pașii ni se împletesc, oriunde am merge, de preaplinul iubirii. Și știu că oricine aș fi, ai să mă cauți și oricine ai fi, am să te găsesc mereu. E scrijelit pe copacul vieții să fim jumătăți de suflet unite în fruct de iubire. Adevărul, lumina și iubirea și-au făcut locaș în noi. Și-am învățat să ne mângâiem sufletele cu catifea de trandafir roșu, să ne iertăm uitările cu amintiri păstrate în poeme. Împreună am învățat să ne creștem aripi de stea spre nemurire și să ne îmbrățișăm, dăruindu-ne inimile.

Vladimir Kush - Walnut of Eden
oil on canvas 15" x 18,5"