Amețeală, absențe,
nopți de somn legănat...
Să nu ne bucurăm prea devreme,
desigur va veni și ziua de apoi...
Pâna atunci... muncim și iubim.
Iubește câți mai puțini dumnezei
cheamă-i la tine seara,
când ești mai singur, mai sărac
și mai dat la o parte.
Cheamă-i în camera ta albă,
curată ca veșmântul viselor
și nenorocește-i cu necazurile tale...
Nu uita însă că mâine începe o nouă zi
și mai sunt multe de găsit, de cautat...
Gândul goneşte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu