Aripa întinsă a nopţii
cu stelele ei albastre
ascunde luna întreagă
ce cântă şi dansează.
Nemărginirea
îşi deschide ferestrele
şi din depărtări
primesc lumini de foc.
Încerc un surâs
în ploaia de lumină,
cuprinsă de gânduri de dragoste
ca de niște grădini de flori
în care orice pas
duce spre primăvară.
Argintul clar mi-adulmecă
orizonturile sufletului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu