Parcă am fi adus ploaia...
Vântul e din nou
stăpân peste pământ...
E totul gri,
e totul trist.
Melancolia se lasă peste noi
ca o pătură moale.
E multă tăcere.
Se aude doar vântul
cum fumegă apele
înaltului cer.
Unde sunt păsările?
Unde e căldura din noi?
Unde ne duce vântul?
Plânge ploaia peste noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu