Acult ropotul ploii...
Zâmbesc printre lacrimi,
știind că totul se-ntâmplă cu un motiv.
Se-nvârt în carusel gândurile
și bătaia sacadată a picăturilor
le împinge mai tare, dându-le viteză.
Mă simt un fluture decolorat de soare
ce nu-și mai știe zborul.
Și a-ncetinit când timpul părea scurt,
când ziua nu voia să se arate,
oprindu-se pe dorință,
cadou nedeschis și aruncat.
Mă rostogolesc în pat,
sperând că într-o zi totul va căpăta sens.
Îmi doresc ca ropotul să se transforme-n simfonie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu