Regăsind lumina

Cobor ușor din nopțile de teamă,
din când în când mai regăsesc lumina
și sufletu-mi vibrează și retina
în dimineața calmă pământeană.
Iar untdelemnul liniștii solare
redă putere misterioasei ființe,
aduce visul lângă pietre clare
zdrobind dureri adanci și umilințe.
Cine mai știe, cine-ar vrea să știe
de noi, când fiecare singur moare?
Se-adună cârdul gândurilor în chilie
și-acolo tac topindu-se-n uitare.
De vine-o vreme să ne pară rău
de toate câte-au fost să fie
câte-un fior ne țipă luând cu greu
alunecosul zbor spre amintire.
Cobor ușor din nopțile de teamă,
din când în când mai regăsesc lumina
și fiecare clipă cere vamă
străfulgerându-mi vie tresărirea.