Fug în deșertul sufletului meu
și pietrele de hotar cad una după alta.
Dragostea mea din flăcări curate
purifică aerul și aripi de spumă crește marea
cu țipete diforme ca niște fiori.
Atingerea ta vibrează și aerul
ia conturul tău de pasăre ce face magic semn
ca o fluturare de gând.
Batista flutură pe țărm și vântul
ne umple ființele de fluturi.
Atingerile devin flori pe tâmple,
speranțe pentru zborul de mai târziu.
Stelele încă mai există și dincolo de penumbre
ne ascundem printre adieri de cântece și gesturi,
departe de zgomot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu