Închipuire-mi eşti...

Închipuire-mi eşti, nu te mai văd...
Degetul piciorului desculţ mi-l tai
pe stradă într-un ciob, dar
nu mai pot plânge pentru că
altceva pieptul îmi frânge...
Azi doar închipuire-mi eşti,
ar trebui să fii aici ca să-mi asculţi
suferindele cuvinte, dar
zilele trec înainte.
Ce folos dacă soarele frumos
îmi întinde umbra cuminte
către bătaia vântului parfumat...
Cuvintele-mi alese te-au căutat, dar
din închipuire nu poţi să mă bucuri.
Te caut între zboruri de fluturi şi-n
ploaia albă dintre păduri.
Câmpul cu tapiseria-i verde mă adună
şi florile se clatină şi sună.
Dar ce folos...