Lumini de nea se joacă şi se aşează o stea sub altă stea, întreg pământul luminând. Las pe fiecare nor urme simple. Iubirile trecătoare sunt ascunse într-o baie de soare şi vântul mă răscoleşte, iar zăpada îmi curăţă drumul. Mi-e bine când mă întorc la iubire. Mă las înconjurată de marea de iubire şi aleg din gînduri doar pe cele ce dor mai puţin. Las durerea să se împrăştie în zări o dată cu vântul. Uitasem că pe drumul vieţii e presărată durere. Amestecând culorile cu albul zăpezii, dintr-o dată totul a devenit mai luminos. Mi-e părul ocean mişcător în lumină şi buclele fac legături între stele. Merg spre ziua în care voi uita de greutăţi şi sufletul meu singuratic va ieşi din timpul în care problemele toate nu pot fi rezolvate. Ţin sufletul în palme şi îl spăl cu lacrimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu